Povestea unui copil maturizat „înainte de termen”, dornic de a descoperi, aflat in plin proces de autocunoaștere.
Fac parte din generatia care se plictiseste extrem de rapid, care vrea sa fie des “challenge-uita”, generatia in care se pune accent pe aparente si esti catalogat inainte chiar de a arata cine esti cu adevarat… generatia extremelor: introvertitii si extrovertitii, generatia celor pentru care numarul de like-uri conteaza, generatia celor care isi indreapta atentia in directii complet lipsite de sens. Cei care doresc totusi sa poarte o discutie cu mine, ajung inevitabil si la intrebarea “dar cati ani ai?”. Eh, 17! “Dar ce mica esti! Nu pari!” este singura reactie pe care o primesc. E de bine sau de rau? Si din nou extremele intervin: ne maturizam mai devreme decat trebuie, sarim peste niste etape mai mult sau mai putin placute, sau nu ne maturizam deloc. Ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine la varsta aceasta este scoala si tot ceea ce contribuie la dezvoltarea mea incat sa fiu capabila sa ma descurc singura.
Sa ma plang de sistemul de educatie din Romania? Niciodata! Oricum notele nu vor dovedi nimic, nici pentru elevi, cat nici pentru profesori. Sunt materii care ne plac si materii care nu, dar e posibil sa avem nevoie de ele. Cine isi doreste cu adevarat sa invete ceva, o va face singur. Desigur ca putin ajutor nu ar strica, dar adaptabilitatea este un alt element care trebuie bifat in lista de valori pe care cineva trebuie sa o aiba si sa o imbogateasca cu fiecare ocazie. De asemenea, un suflet caruia sa ii spui cum ti-a fost ziua sau care sa te sustina in momentele in care ai cea mai mare nevoie poseda o insemnatate de neimaginat. Intotdeauna va conta un “hai ca poti! Vei reusi” sau “sunt mandru de tine ca ai luat aceasta decizie si ai facut asta”.
A fost necesar un timp indelungat pentru a-mi da seama ca in viața nu exista doar alb si negru si uneori este nevoie sa accepți un compromis pentru a dobândi anumite cunoștințe si le sunt recunoscătoare celor care au avut răbdare sa îmi arate asta. Important este sa îți asumi fiecare alegere, mai buna sau mai putin si sa nu te complaci intr-o ipostaza cand stii ca sufletul îți cere altceva, dar asta tine de puterea si capacitatea fiecăruia. Cu siguranta stiu ca nu as rămâne intr-un loc sau o situație daca nu ma mulțumește cu adevărat sau nu îmi aduce doza de fericire, de lucruri care ma vor ajuta mai târziu. Incerc sa ma înconjor mereu cu oameni de la care cultiv învățături, informații. „If you’re the smartest in the room, you’re standing in the wrong room”.
Am descoperit la mine teama de a dezamagi si necesitatea de a primi intotdeauna feedback. Am invatat ca e firesc si sa gresesti si e important sa accepti si ca nu poti, sau ca unele lucruri nu sunt facute pentru tine, dar trebuie sa te straduiesti, sa depui toate resursele si abia apoi poti spune ca “am incercat, nu pot, e ok”. Lucrurile pe jumatate facute nu au fost niciodata suficiente. “ Do it with passion or don’t do it at all”.
Cine e Catalina Luncasu? Ce preocupari ai? O persoana in care am gasit rabdarea si bunavointa de a-mi asculta “povestile”, mi-a adresat aceleasi intrebari. Am ezitat sa raspund. Sunt la varsta la care invat, caut raspunsuri, cat mai multe explicatii, incerc sa ma descopar si sa preiau de la persoanle care mi se alatura in aceasta aventura, calatorie elementele de care am nevoie si care mi se par necesare pentru a reusi, pentru ca mai departe prezenta mea in viata cuiva sa conteze cu adevarat. Si observ ca e o lupta dificila, cel putin pentru mine.
Am intalnit doi “copii” astazi, care” m-au dat complet peste cap”. Nu m-am intersectat pana acum cu nimeni care sa vorbeasca cu atata pasiune despre ce isi doreste sa faca mai departe, sau ce il atrage la ceea ce face. Se vedea in ochii lor! Dupa multe discutii cu profesori, studenti, prieteni, am decis sa urmez facultatea de cibernetica in cadrul ASE-ului, iar a doua varianta este facultatea de automatica si calculatoare. “ if you want something, go for it”, right?
Pentru a scoate la suprafata toate aceste ganduri, trairi, a fost nevoie de discutii constructive si interminabile cu oameni dragi mie, “turisti” pe o perioada determinata sau nu -imi doresc sa se cunoasca doar data chek-in-ului si sa imi fie mereu aproape- care au luat parte la “expeditia” mea aflata abia la inceput. Astfel sunt intru totul de acord cu noul concept al echipei Temps, “People first”. Extraordinary things take time. Enjoy the jorney!
