Mă numesc Cătălina, am 22 de ani, sunt absolventă a facultății de Sociologie din cadrul Universității din București și în prezent studentă la masterul de Sociologia Consumului și Marketing. M-am născut în Giurgiu, un orășel micuț pe care îl îndrăgesc mult, iar la vârstă de 3 ani m-am mutat în București cu părinții mei.

Acest text se învârte în jurul întrebării “Cine sunt eu?”, recunosc că mi-a dat ceva bătăi de cap, pentru că întotdeauna mi-a fost greu să mă descriu. Deși ni se spune deseori că timpul ne schimbă pe toți, am ajuns să cred în acest lucru atunci când mi-am dat seama cum de la fetița mică ce își dorea să devină prințesă, am devenit o persoană cu aspirații mult mai mari care își dorește să fie independentă și sigură pe ea.

Întotdeauna mi-a plăcut să cercetez, să fac pe „micul detectiv” și să aflu cât mai multe lucruri despre oameni și comportamentul lor. Prietenii mei îmi spun uneori că pun multe întrebări și sunt prea curioasă, dar nu cred că există (such a thing as) „prea curioasă”, există pur și simplu o dorință puternic înrădăciantă de a cunoaște.

Recrutarea pot spune că îmi vine „mănușă” în momentul de față și cumva natural. Îmi place ceea ce fac chiar și când mă lovesc de situații mai dificile, proiecte grele sau oameni morocănoși. Activitatea mea nu înseamnă doar „postezi anunțuri” și „suni oameni”. Înseamnă să „match-uesti” rolul pe care îl ai deschis cu omul potrivit, dar mai mult de atât, să creezi o conexiune cu candidații, să le asculți nevoile, așteptările, idealurile și să-i consulți. Consider că recrutarea sau orice alt job se poate transforma în monotonie dacă nu o faci cu pasiune.

Printre cele mai importante valori ale mele s-ar afla pasiunea și sinceritatea. Pasiunea face diferența. Când faci un lucru cu și din pasiunea îl duci până la capăt și treci peste toate obstacolele care îți apar în cale cu scopul a deveni mai bun. Sinceritatea este foarte importantă, mereu mi-am dorit și am apreciat când oamenii au fost sinceri cu mine. Atunci când oamenii sunt sinceri cu mine, simt că mă pot dezvoltă cel mai mult. Astfel, la rândul meu, încerc să fiu sinceră cu cei din jur chiar dacă, uneori, adevărul este unul mai puțin plăcut.

Începutul meu la Temps a pornit cu un mesaj pe LinkedIn, într-o zi de vară când stăteam pe șezlong la plajă. În el scria faptul că își caută o nouă colegă în zona de Recrutare IT și că sunt o echipa dinamică și entuziastă. Inițial mi-am spus că este un mesaj normal pe care îl dau toți recruiterii, dar am ajuns plăcut surprinsă să realizez că acela era adevărul.

De la acel mesaj într-o zi de vară, șase luni mai târziu sunt parte din echipa Temps. M-am simțit binevenită încă din prima zi. Aici am învățat o mulțime de lucruri și sunt sigură că mai am de învățat. Am înțeles cum să primesc un feedback, că este ok să nu le știi pe toate și este firesc să greșești și să ceri ajutorul. Astfel, am devenit o persoană asumată care învață din greșeli, greșeli pe care le fac de nenumărate ori și care, îmi place să cred, că vor deveni amintiri, lecții și povești de spus mai departe.

„Cine sunt eu?” este o întrebare pe care mai devreme sau mai târziu trebuie să ne-o punem cu toții, cu scopul de a găsi repere de orientare și motivația să devenim mai buni și mai performanți. Umblăm după a afla cine suntem, iar în final suntem suma acțiunilor noastre și amintirea pe care le-o lăsăm celor din jur.