Zilele trecute am fost cu Anastasia la un seminar pe care l-am ales după titlu. Prin fața noastră s-au succedat niște slideuri cu mult bleumarin-office despre diferențele între generații. Boomerii consumeriști care erau în competiție de lifestyle cu vecinii lor. Generația X care-a pus bazele tehnologiei. Milenialii care…

„Măi, când boomerii americani voiau să keep up with the Joneses maică-mea cumpăra mâncare pe cartelă. Nu știu pentru cine-i seminarul ăsta.”

Cafeaua a fost okay, la fel și discuția cu Anastasia, care e de 16 ani de zile unicornul meu cultural.

Realitatea este că poți să înveți despre cele patru generații de pe Internet, așa cum e el, în mare parte american. Doar că o să faci barcă după schematice de mașină. Oricâtă prietenie și oricâtă cultură am împărți cu SUA, venim cu bagaj emoțional diferit.

Pentru că nu am dat nicăieri de o segmentare care să-mi placă realmente, m-am hotărât să-mi fac una și vreau să o discut virtual cu voi.

Cum se traduce Okay Boomer în Română?

Boomerul american s-a născut după al doilea război mondial. De entuziasm că s-au întors trupele acasă și în stabilitatea economică a vremii, oamenii s-au pus pe făcut familii mari.

Boomerul român e mai degrabă decrețelul timpuriu, la distanță de 20 de ani de cel american. Este „studentul de la revoluție”, educat în comunism și devenit adult în capitalism. Dacă ar fi să fim stricți, am spune că boomerul nostru este X-genul lor în variantă austeră.

În cei mai mulți, restricțiile comunismului au devenit declanșatoare puternice. După revoluție, românii au refuzat orice le sună a austeritate. De exemplu, avem cea mai scăzută rată a reciclării din Europa. „N-am reciclat destul pe vremea lui Ceaușescu?!”. 20 de ani în comunism, la care se adaugă anii de tranziție au construit o generație temătoare care poartă trauma sărăciei. Boomerul a intrat pe trendul minimalist obligat-forțat în anii ‘80, când îl trimiteau părinții să recicleze. E destul de greu să-l convingi că e mai bine să treceți pe hârtie reciclată la job.

Vei fi însă surprins să vezi la ce face economie. Un boomer nu casează tehnologia fiindcă e veche. O casează pentru că s-a stricat și nu mai poate fi reparată. Atunci când chiar vrei să casezi ceva, întreabă-l pe boomer cum poate să valorifice unealta respectivă și-o să fii uimit.

Copiii născuți și crescuți înainte de 1990 au prins o epocă de industrializare masivă. Și mama și tata lucrau în fabrică, opt ore pe zi. Boomerul își petrecea timpul singur acasă, „cu cheia de gât”, ori cu bunicii,, adică își lua educația de la două generații în urmă. Un angajat boomer are șanse mari să ducă cu el idei tradiționale învățate de la bunici – religioase, patriotice, valori rurale. E exponențial și mai independent și mai capabil să-și urmeze singur un program propriu.

Dacă nu știi, te-nvățăm. Dacă nu poți, te-ajutăm. Dacă nu vrei, te-obligăm!

Boomerii americani au luat prin surprindere infrastructura americană. Școlile nu erau echipate să facă față la de patru ori mai mulți elevi care păreau să fi ajuns în populație peste noapte. Programul era împărțit în două, și fiecare elev făcea educația la jumătate. Ore de 20 de minute, zile de două ore, vacanțe lungi și timp petrecut pe maidan au falimentat educațional toată generația respectivă.

România în schimb a construit infrastructura după modelul rusesc peste noapte. Clasele aveau undeva la 30 de elevi. Individual, elevii aveau independența pe care ți-o dă o clasă mare cu un singur om la catedră. Sunt și foarte bine socializați, fiindcă au avut din start o comunitate mare.

Educația era la fel de industrializată ca orice altceva în blocul comunist. Elevii intrau în școli pe bandă rulantă, conform unui plan care avea în vedere piața muncii, așa cum era de așteptat să arate ea la ieșire. Școlile realizau norma de ingineri, de constructori, de muncitori și (eventual) de artiști ori intelectuali. Era o educație realistă, cel puțin pentru viitorul prevăzut la vremea respectivă.

Sunt multe lucruri de spus despre educația vremii, inclusiv despre pedepsele corporale care-au crescut oameni rezistenți la abuz. Sau despre stilul de viață regimentat, cu armata obligatorie. Boomerul a purtat unifromă de când a intrat în prima instituție de stat, grădinița. Nu are nici calitățile nici defectele individualistului.

SUA și Rusia erau prinse în cursa spațială și, după ce-au tranșat-o, în războiul rece de rutină. La ruși, școala aspirațională a rămas multă vreme ingineria aero-spațială. În statele din fostul bloc comunist, inginerul și politehnistul erau bine cotați. Sigur că rușii n-ar fi recrutat de la noi ingineri aero-spațiali, doar lupta o duceau pentru reputația rusească. Aveau în schimb nevoie de producție. Generația anilor 70-90 are cel mai mare număr de ingineri, politehniști și constructori educați.

Eu nu aș ignora boomerul nostru când fac recrutări în tehnologie. În perioada cu cea mai mare flexibilitate mentală, creșteau cu povestea inginerului. Cu o recrutare bună, poți să ai parte de un angajat cu etica generației respective (punctual, muncitor și respectuos) și cu real talent pentru zona tech.

O generație de ingineri în logica sistemului comunist

La locul de muncă femeile lucrau printre aceleași lăzi și mașini cu bărbații. Nu se mai punea problema de femeie casnică. Comunismul le-a dat independență și egalitate fără să facă caz de asta. Sigur că nu credea nimeni că Elena Ceaușescu e prima savantă a țării, dar succesul femeii într-un laborator era normalizat de imaginea ei. Armata o făcea și femeia, în tabără de PTAP. De aceea o să vedeți că românii boomeri nu pricep discursul de emancipare a femeii. Ei au achitat problema demult și e un non-subiect. Dacă în schimb au valori tradiționaliste legate de egalitatea sexelor, cu siguranță le-au preluat devreme de la bunici și nu le vor negocia sub nicio formă.

Boomerul n-a crescut tranzacționând cu bani, ci cu pachete de Kent. Sunt șanse mari ca educația lor financiară să nu existe sub nici o formă, dar să existe spiritul colectivist. A înțeles capitalismul, dar abia după vârsta de 20-30 de ani, așa că nu și l-a asumat în setul lui foarte personal de valori. Rețeta lui de a avea bani este să muncească mult, așa cum a învățat acasă (și într-o oarecare măsură și din propaganda vremii).

Boomerii au ieșit pe piața muncii cu puțin înainte de revoluție. 1989 a fost cea mai mare realizare a generației lor. Schimbarea de după a fost însă o traumă reală. Când fabricile se închideau, omului de rând, muncitor ori inginer, i-a scăzut peste noapte valoarea. S-au culcat ingineri și s-au trezit fără identitate.

Amenințat de șomaj, pe o piață în care se făcea bișnință, boomerul a fost un supraviețuitor. Problema lui este că pe parcursul vieții a fost penalizat pentru timiditate, pentru „prea mult bun-simț” ori sensibilitate. Pentru boomer e important „să nu-i mănânce câinii din traistă”. Cu cât i-a fost mai greu, cu atât o să te surprindă cu atitudini explozive.

Boomerii respectă liderii de calitate netă

S-a spus de multe ori că după 40-45 de ani e greu spre imposibil să-ți mai motivezi angajații să fie competitivi. Boomerul român nu și-a trăit visele. Mulți și-au făcut familia mai devreme decât și-ar fi dorit sau au făcut școala în care sistemul i-a compartimentat. Zi-i  unui boomer care și-ar fi dorit să devină arhitect să-ți deseneze planul de evacuare al clădirii și-o să ai o capodoperă pe perete. Trimite-l în vizită la colegul care și-a luxat glezna, iar tipul cu potențial neîmplinit de doctor o să ți-l aducă înapoi întreg și vitaminizat.

Dacă ești șeful boomerului, te poziționezi în multe feluri în rolul de lider în care-a fost odată tovarășul Ceaușescu. Ăsta e și motivul pentru care e posibil câteodată să se ascundă de tine dacă ai un management autoritar. Dacă ești mână forte, îi ameninți libertatea iar boomerul o să facă o mini-revoluție spontană. .

Faptul că se poate bucura de mici avantaje de pe urma locului de muncă e de la sine înțeles, așadar nu te întreba unde dispar pixurile din biroul boomerului. E o meteahnă învățată din păcate din traumă. De obicei boomerul o să știe singur că există o limită, dar e bine să fii precaut, mai ales dacă poate să traficheze influență.

Generația asta a crescut cu așteptarea că o să intre pe un loc de muncă după absolvire și-o să iasă la pensie, de pe același post, 40 de ani mai târziu. Asta înseamnă că poți să aștepți un soi de loialitate față de companie pe care nu-l vei întâlni nici la Generația X, nici la Milenial și cu atât mai mult nu la Z. Sigur că nu e la fel de creativ și de flexibil mental, dar ăsta e și scopul în a-i amesteca între ei. 

Trei generații, varianta fabricată în România

Pe piața muncii o să întâlnești azi cam trei sau patru generații care-și fac de lucru în același timp. Împart același birou, se întâlnesc la conferințe, discută în ședințe săptămânale și-și construiesc strategiile împreună. Cumva, lucrurile au început să arate ca o masă de Crăciun la care-ți inviți familia extinsă. Muzica n-o să fie dată nici suficient de tare nici destul de încet. Felul în care folosim telefoanele o să fie subiect de mari controverse. Cineva o să vină cu idei politice bizare și cel puțin un nepot o să spere din tot sufletul c-a fost adoptat.

De la o generație la alta, diferențele culturale parc-ar fi între azteci și spaniarzi. Unii s-au născut în era cozilor de la 5 dimineața. Alții au crescut cu cablu TV și cheia de gât. Cei mai tineri angajați ai tăi duc de când aveau 10 ani o viață în lumea reală și una în lumea digitală. Poți doar să pariezi pe cultura companiei și pe o pasiune împărtășită pentru domeniu să-ți facă liant între angajați.

Sigur că o variantă rămâne să uniformizezi compania, dar pierderile de diversitate ajungi să le plătești și nici nu știi cu ce monedă. Eu mi-aș dori mai mult să învățăm să-i înțelegem pe fiecare în parte și să-i optimizăm în aceeași companie. În felul ăsta, angajații fără experiență or să aibă mentori, iar cei de pe poziții de seniori rămân conectați la realitatea curentă și flexibili în gândire.

Articol realizat de Mathilde Miller, Talent manager, powered by Temps HR