Provocările pe care le întâmpinăm astăzi ar putea să fie diferite având în vedere contextul pandemiei, însă raportarea noastră față de stres nu s-a schimbat semnificativ. Fără a intra prea mult în detalii, eu definesc stresul ca fiind acea emoție disruptivă care ne ocupă mintea – cu alte cuvinte, o incomoditate la nivelul psihicului, care din păcate, se resimte și fizic dacă nu este controlată.
De cele mai multe ori, când ne gândim la stres îi atribuim, aproape instinctiv, o conotație negativă. Spre surprinderea mea, am descoperit de curând faptul că acest disconfort interior are și părți pozitive. Astfel, să ne întoarcem puțin în timp, la strămoșii noștri, oamenii preistorici, care sunt unul dintre cele mai bune exemplificări ale modului în care stresul ne dă o mână de ajutor în anumite situații. În cazul lor, stresul era legat de instinctul de supraviețuire, acel ceva care îi ținea mereu alerți în fața pericolului, mereu vigilenți și atenți la posibilele amenințări din jur. Pentru noi, cei din 2020, stresul ne face să verificăm de 3 ori dacă am încuiat ușa de la apartament, sau să muncim peste program pentru a ne atinge obiectivele. Cu alte cuvinte, este atât un factor motivant care ne împinge de la spate să oferim mai mult, cât și un mod de a ne proteja și de a ne feri de diverse pericole.
„Sunt stresat…”, o replică pe care de multe ori o spunem, uneori fără să ne gândim dacă suntem stresați, obosiți sau pur și simplu plictisiți, pentru că, în general, vorbim mult despre stres. Cu toate acestea, suntem prea ocupați și distrași de ce se întâmplă în jur ca să fim atenți la noi și la cum să ne reglementăm anumite comportamente pentru a ne proteja. Astfel, ajungem doar să ignorăm ce simțim sau să ne plângem, fără a reuși să trecem într-un mod productiv peste momentele grele.
Primul pas pentru a manageria stresul cât mai eficient este conștientizarea lui. Pentru a aduce soluții, trebuie întâi să descoperim sursa problemei, nu doar la nivel superficial, și dacă este ceva ce putem controla, care ține de noi, sau ceva care nu se află în sfera noastră de acțiune. Există atât factori externi care ne zdruncină liniștea, precum conflictele, deadline-urile, examenele, cât și factori interni, care țin de nevoile și aspirațiile noastre, cum ar fi dorința de a avea rezultate bune, sau de a nu dezamăgi. În funcție de cauza stresului, este important să ne dăm seama dacă am făcut, sau nu, tot ce se putea și tot ce ține de abilitățile noastre pentru un outcome pozitiv. Plecând din punctul acesta, dacă știm că am dat tot ce aveam mai bun și suntem multumiți de efortul depus, trebuie să ne amintim vorbele „ce-o fi, o fi” și să înțelegem că oricât ne-am dori, nu putem avea control asupra fiecărui aspect al vieții noastre.
În ceea ce privește job-ul, cred că putem fi toți de acord că este stresant atât timp cât îl ai, cât și când nu îl ai, și probabil, mai stresant în pandemie. Astfel, este datoria noastră să încercăm să creăm medii de lucru plăcute și motivante, care să combată într-un fel sau altul factorii stresanți care ne afectează pe majoritatea. Consider că este extrem de benefic să ne interesăm de colegii noștri, să ne oferim suportul și ajutorul nu doar atunci când este cerut.
Un simplu „cum ești?” poate să fie exact lucrul de care are nevoie cineva într-un moment de tensiune. Legăturile dintre noi, colegii, pot avea un impact semnificativ asupra relației stres – job. De asemenea, este la fel de important să ne deschidem și să nu ne fie teamă să întrebăm, să cerem sfaturi, să căutăm ajutor și să avem curajul de a fi vulnerabili. Nu deținem toate răspunsurile și nimeni nu se așteaptă să o facem, așa că trebuie să ne dăm voie să învățăm, să greșim și să încercăm din nou.
Articol realizat de Lara Surcel, IT Recruiter @Temps HR
