Nu mă sfiesc să recunosc faptul că sunt multe întrebări legate de mine care mă închid, iar toată povestea cu „cine sunt eu?” chiar pune în dificultate o fată de 23 de ani care abia a gustat din viață.

Pentru început, sunt Lara, am licența dată în Antropologie, iar vara aceasta am absolvit și programul de master în Marketing și Publicitate, urmând să mă îndrept către HR. Am intrat în universul Resurselor Umane timid, fiindu-mi destul de străin, însă ceva îmi spunea că ne-am potrivi. Așa că, am început să ne cunoaștem prin câteva internship-uri. Acestea m-au pus față în față cu tot felul de situații și persoane care mi-au conturat o imagine despre ceea ce îmi place să fac din punct de vedere profesional.

Odată ce am început primul job în echipa Temps, mi-am dat seama că în HR nu ai cum să nu crești – atât profesional, dar mai ales emoțional. Este unul din acele domenii în care indiferent de senioritate, trebuie să asculți, să întrebi și să încerci să rămâi cu un mic ceva de la fiecare persoană pe care o întâlnești – iar cum resursele umane gravitează în jurul omului, surprizele vin din toate părțile. Și nu, nu sunt mereu surprize plăcute, dar tocmai acele situații care m-au zdruncinat s-au dovedit a fi momentele din care eu, cel putin, am avut cel mai mult de învățat.

Întorcând pagina și către latura mea personală, câteva dintre lucrurile la care țin foarte mult sunt solidaritatea umană și relațiile și conexiunile pe care le formez. Indiferent de ceea ce fac, știu că bunătatea, sinceritatea și încrederea în cel de lângă mine cântăresc enorm. De aproximativ doi ani fac voluntariat pentru o asociație care luptă împotriva violenței domestice și a discriminării, iar toată această perioadă a fost pe puțin spus „eye-opening” pentru mine. Prin intermediul proiectelor din care am făcut parte am avut ocazia să cunosc o multitudine de persoane care, prin poveștile și experiențele lor m-au făcut să devin din ce în ce mai recunoscătoare pentru absolut tot. Pentru tot ce am, pentru tot ce pot să fac, pentru faptul că mă pot bucura de ce îmi oferă viața fără să îmi fac prea multe griji, și poate cel mai important, pentru persoanele pe care le am alături.

Dacă ar fi să vin cu o concluzie care să înrămeze acest text despre cine sunt eu, aș putea spune că Lara de ieri, Lara de azi și cea de mâine sunt persoane diferite. Sau cel puțin așa îmi doresc să fie. Îmi doresc să-mi aducă fiecare zi ceva nou ce pot să adaug la mine, o bucurie și pe ici-colo poate și câte o surpriză.