Se poate întampla oricăruia dintre noi la un moment dat în viață, într-o măsură mai mare sau insesizabil.
Gândește-te la acest scenariu: te trezești într-o zi, te oprești din alergat, respiri și te uiți în jur, începi să privești în urmă pe drumul pe care l-ai parcurs până acum și te întrebi dacă este suficient, dacă ești cu adevărat mulțumit de cine ai devenit, de viața și job-ul pe care îl ai. Scenariul acesta poate să fie o criză îndelungată sau poate să fie o stare de moment.
Este un proces poate și inconștient care nu se întâmplă brusc, fiindcă este nevoie de timp până analizezi și realizezi că ai ajuns în punctul în care simți că ai nevoie de o schimbare în carieră. Această situație este posibilă, fie că ești la început de drum, fie că ai ajuns la un anumit nivel de maturitate și descoperi ce crezi că ți s-ar potrivi.
Pentru mine momentul acesta a venit la 28 de ani. Povestea mea nu diferă cu mult față de cea a multor studenți din provincie care vin cu gândul de a-și contura o carieră de succes în capitală. Drumul a fost, să zicem, cu serpentine. Am ales să dau examenul de bacalaureat la geografie, dar am ajuns de fapt să studiez la Facultatea de Istorie, specializarea Relații Internaționale și Studii Europene. Am descoperit viața de cămin cu bune și rele, dar pentru că niciodată nu îți ajung banii când ești student, am decis încă din primul an de facultate că este momentul să mă angajez. Am început cu un job part-time de Call Center, pentru că îmi plăcea să ajut, să vorbesc și să empatizez cu oamenii. Ulterior, am continuat cu activități de sampling, promoții, până am decis că trebuie să mă axez pe un job mai serios. Și astfel m-am întors în Call Center în vânzări, pentru că simțeam că nu am exploatat suficient acest domeniu. Am ajuns să fiu promovată pe un rol de vânzări și am continuat câțiva ani în direcția aceasta, până am ajuns în momentul ACELA.
Încă din copilărie ne este insuflată ideea de evoluție, care determină astfel nevoia noastră de realizare în carieră, de succes; visul pe care ar trebui să îl urmeze fiecare. La întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?” am răspuns mereu „avocat”, pentru că simțeam că mă va ajuta ambiția, determinarea și capacitatea de comunicare. Aveam momente când mă vedeam în sala de instanță apărând interesele oamenilor și susținând cu tărie și argumente bune cauza dreaptă. Însă, în entuziasmul și ritmul alert al vieții, m-am oprit și am realizat că nu am urmat direcția dorită. Drumul nu s-a oprit aici, pentru că mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut să interpretez piese de teatru în școală și cu câtă emoție și pasiune învățam replicile și exersam singură ca să iasă totul perfect. Totuși, am realizat că nu am urmat nici drumul acesta.
Am început să mă gândesc la pasiuni, ce îmi place să fac și la ce ma pricep cel mai bine. Am rămas la plăcerea de a interacționa cu ceilalți. Mi-am alocat 2 luni pentru a mă reorienta în carieră, timp în care am aplicat la diferite job-uri, printre care și în resurse umane, deși nu știam ce implică de fapt. M-am pregătit cu o scrisoare de intenție prin care îmi manifestăm dorința și interesul de a învăța, dar s-a concretizat într-un feedback negativ, pentru că nu aveam experiență în domeniu.
Prin toate aceste încercări, reușite și eșecuri, am învățat despre mine, despre ceea ce îmi place de fapt și serpentinele s-au aplatizat. Am avut șansa să primesc o oportunitate de job în sales, într-o agenție de recrutare. Recunosc că primul gând a fost: am șansa să lucrez în recrutare. Iar după aproximativ un an, gândul s-a concretizat. Nu știam ce presupune recrutarea, însă ideea mă fascina pur și simplu. Astăzi, când privesc în urmă, mă surprind zâmbind cu melancolie, gândindu-mă la traseul parcurs până aici. Nu pot să mă imaginez făcând altceva și mi se pare incredibil cum viața te duce uneori în direcția potrivită, fără să realizezi.
În prezent sunt unul dintre recruiterii Temps HR și cred că este cea mai frumoasă perioadă din parcursul meu profesional. Am descoperit și aprofundat recrutarea în toate etapele ei, de la perioade stresante până la cele mai frumoase momente. Am realizat că mare parte din recrutarea reprezintă sales, iar pentru mine, interacțiunea cu oamenii este cea mai interesantă și palpitantă aventură. Am înțeles ce înseamnă determinarea și cât de mult contează să privești momentele dificile cu energie și optimism, cât de mult contează încrederea și suportul oferit mai departe, candidaților care sunt în aceeași etapă în care am fost și eu la un moment dat. Fie că aceștia sunt în căutare de job în același domeniu sau reorientare profesională, am posibilitatea să ofer mai departe o șansă. Și îmi place să cred că în prezent, conturez, într-o formă sau alta, destine și trasee profesionale.
Să îți schimbi drumul profesional nu e niciodată prea târziu, poate să fie o călătorie lungă, o cursă sau pur și simplu o aventură. Schimbarea nu vine peste noapte, însă important este să îți dorești să încerci.
Pe tine ce te reține să faci schimbarea?
Articol realizat de Alina Neagu, Recruitment Consultant @Temps HR
