Nu pot să vin cu soluții pentru toate problemele lansate de Rusia asupra Europei. Unul din aspecte ține însă de profesia mea.

Șomajul nu e confortabil pentru nici o economie. Nu mă interesează că șomerii de pe teritoriul unei țări sunt români, ucraineni ori s-au materializat dintr-un univers paralel. Dacă sunt apți de muncă, din punctul meu de vedere sunt o resursă importantă. Trebuie tratați cu considerație și respect. Faptul că în economie îți intră oameni și tu nu îi poți integra e o problemă urgentă 

Ai două căi de acțiune:

1. Nu le găsești locuri de muncă. Felicitări, tocmai ți-ai crescut rata șomajului. Economia ta operează sub capacitatea normală. Folosești ineficient resursa umană și scoți din circuit salarii, taxe, creștere economică. 

De ce e asta o problemă? În meseria mea trebuie să văd oamenii ca pe orice altă resursă. Fă același exercițiu mental cu mine: aduci în fabrică o mașină nouă de tăiat cuie. Nu o folosești. O lași luni de zile să ruginească. Între timp, lângă mașinărie, un artizan taie cuiele de mână. Irosești o resursă, așa-i? Te doare puțin sufletul pentru mașina nefolosită și potențialul ei? Mai mult de-atât, crezi că e o strategie înțeleaptă?

2. Scalezi economia (și da, e loc de creștere) și le găsești locuri de muncă. Cauți să afli unde ai deficit pe piața locurilor de muncă și ce fel de capital uman ți-a intrat în țară. Absorbi oamenii noi, îi impozitezi, lași banii să circule confortabil în economie.

Dacă vrei să îți mărești producția sau să îți scalezi afacerea și în trecut nu ai avut forță de lucru pentru așa ceva, află că ucrainencele venite la noi în țară vin cu calificări diverse și cu o gamă largă de skill-uri.

Datele problemei

Mi-ar plăcea să pot să dau cifre precise și să pot să evaluez forța de muncă venită din Ucraina. Datele din piață sunt puține și incomplete. O să le urmăresc și îi sfătuiesc și pe antreprenori să le urmărească. Noi le vom publica pe canalul de Facebook și pe LinkedIn imediat ce va apărea ceva relevant.

La momentul în care scriu articolul, la început de mai, 700 000 de ucraineni au trecut granița în România. În jur de 80 000 au ales să rămână la noi. România este țară de tranzit. Puțin peste 10% dintre refugiații care au intrat în România au și rămas pe teritoriul țării noastre. Conform datelor UNHCR din luna mai, aproximativ două treimi dintre refugiați sunt femei, o treime sunt copii, 10% sunt bărbați.

Avem deci mame singure cu copii mici, venite dintr-o cultură foarte asemănătoare cu a noastră. 

Problema limbii ar putea să nu fie de fapt atât de mare pe cât ne închipuim

Barierele de limbă închid rapid oportunități pentru mulți angajați. Până și americanii au întâmpinat probleme de limbă cu refugiații lor din America latină, iar engleza este limbă de circulație internațională. Limba ucraineană nu are aceeași sonoritate cu Ucraineana și în afară de DA nu știu dacă avem prea multe cuvinte comune.

Avem cu siguranță câțiva ași secreți în mânecă.

• Mulți ucraineni au rădăcini în România (mai ales în orașele de la graniță, prin Odessa). Avem șanse să găsim în rândul lor și vorbitori de limba română. 
• Noi la rândul nostru aveam peste 30 000 de etnici ucraineni la ultimul recensământ, iar ei ar putea fi activați. 
• Ucrainenii sunt și ei bilingvi, deci posibil să vorbească limba rusă (aviz comunităților de lipoveni).

Barierele de limbă pot fi depășite

• Dacă ai posibilitatea, angajează mai multe persoane, dintre care una cu care să te poți înțelege. Poate vorbești engleza și atunci cineva va face muncă de translator, sau poate găsești un refugiat vorbitor de limba română. Se vor ajuta cu siguranță unii pe alții.
• Dacă găsești persoane în mod special calificate pentru locul de muncă pe care îl oferi, te încurajez din suflet să le pui la dispoziție cursuri de limbă.
• Există multe locuri de muncă care nu implică multă comunicare ori relații cu publicul. Inclusiv în domenii creative, în zona de comunicare vizuală (grafică, design), acolo unde se lucrează cu limbajul internațional al cifrelor (inclusiv contabilitate ori programare/IT), poți să le găsești un loc ucrainenilor. Sigur că este un atu să comunicați fluid și rapid. Există însă domenii în care salariile ajung la 2000 de euro, și în care angajatorii ar fi mai mult decât încântați să angajeze o persoană calificată, a cărei motivație nu este strict financiară. 
• Aplicațiile de traducere sunt foarte, foarte utile și au devenit mai sofisticate decât ai putea crede. Folosește Google translate. Pe lângă funcția de text, poate nu ai observat dar are și funcție de voce (adică va citi textele „cu voce tare”).
• Sigur că odată cu ucrainenii, vine și nevoia de servicii în limba lor. Oficialitățile pot să le creeze condiții și să le creeze școli, grădinițe sau puncte de stație în spitale unde să se vorbească ucraineană. Și instituțiile de cultură pot să îi adopte pe ucraineni. O țară care face schimburi culturale e mai puternică. În Brașov deja au fost proiecții cu filme ucrainene, dar Ucraina are și alți artiști care sper că vor fi integrați în cultura locală. În definitiv, mediul cultural poate să devină foarte intens în perioade de criză.

În încheiere

Refugiații sunt ori posibili consumatori și participanți la economie, ori ar putea să trăiască la limita subzistenței la noi în țară din ajutorul voluntarilor. Pentru o țară cu deficit de forță de muncă, nici nu încape discuție să nu îi integrăm. Nici nu mai vorbesc despre costurile umane, emoționale, pentru o persoană fugită din calea războiului care nu își găsește locul în economie.

În perioada următoare, vom trata celelalte probleme ale refugiaților – incompatibilitatea calificărilor și criza emoțională prin care acești oameni trec. Ca să fiți la curent, continuați să ne urmăriți pe Facebook, pe LinkedIn, sau puneți un bookmark pe Temps.

Articol realizat de Mathilde Miller, Talent manager, powered by Temps HR