O companie evoluează sau involuează prin impactul direct al oamenilor. Cadrul și contextul sunt create de oameni pentru a controla interacțiunile și a oferi o direcție stabilă. Nu poți „crește cu compania”, crești în primul rând cu oamenii din acea companie.
Nuanțele de a crește cu compania sunt mult mai diverse decât vrem să tranzacționam azi ca statut: rol, responsabilități, bani. Crești atunci când toate aceste lucruri nu mai sunt un scop în sine, ci o consecință a celor care se aleg între ei pentru un obiectiv comun.
Crești în momentul în care aduci acasă și în familie un Eu mai bun, mai generos, mai orientat către ascultare și înțelegere, un Eu care știe să gratifice și să fie blând atunci când se greșește. Un Eu care valorizează experiența și nu statutul, un Eu umil și orientat spre impactul de sine si nu caută vina în ceilalți. Un Eu care gândește „ce pot face Eu” pentru a fi mai bun pentru mine și pentru ceilalți.
A crește odată cu compania nu are o noțiune de timp impusă. Experiențele uneori sunt foarte intense sau dimpotrivă foarte subtile. Nu de puține ori suntem orbiți de Ego și intensificăm părerile celorlați fără să gândim ce a cauzat în noi, dacă totuși puteam face și altfel. Alteori experiențele sunt aparent plate pentru că noi preferăm să nu impactăm cu nimic un context care are nevoie de impact. După aceste experiențe este bine să ne gândim ce puteam totuși face dacă aveam ocazia să retrăim experiența. Există o ciclicitate, uneori supărătoare până ajunge să fie revelatoare, până la lecția pe care o avem de învățat.
Nici unul din oamenii pe care îi intalnim nu îi remarcăm întâmplător. Fiecare interacțiune este o experiență pe care o câștigăm și ne relevă o parte din noi. E bine să nu plecăm până nu înțelegem de ce am ajuns în acel mediu și ce avem de învățat. E bine să nu plecăm până nu am putut schimba sau construi ceva de care să fim mândri. E bine să nu plecăm și să regretăm ce am făcut pentru acel grup de oameni sau companie pentru că atunci renegăm experiența însăși.
Cred foarte mult că o experiență sub 3 ani nu poate releva cu adevărat esența, learning-ul și influența impactului nostru într-un anumit loc. În primul an demontăm să înțelegem, în al doilea an reasamblăm în raport cu experiențele anterioare, nu toate folositoare în situația prezentă, iar abia în al treilea an ne bucurăm, atât de rezultat, cât și de learning-ul din parcursul care ne-a adus acolo. După ciclul se reia cu o altă experiență. În al treilea an Începem practic și pregătirea gâândului pentru o nouă experiență și conștientizarea valorii pe care o putem genera.
Ideea de Companie poate fi înlocuită de Industrie. Mi se pare mai important să fii pasionat de o industrie decât fascinat pentru o companie. Companiile sunt din ce în ce mai globale, însă industriile în sine urmăresc mai aproape interesele și dinamica locală. Astfel schimbarea rolului sau a companiei nu devine o curiozitate, ci o serie de experiențe exploratorii despre cum putem unii sau alții să fim utili Clientului final.
Avem nevoie de oameni pasionați, deschiși la experiențe mai profunde, în care consumi atât starea de bine și confort, cât și inconfortul care este trezit în tine. Avem nevoie de oameni onești cu ei înșiși despre ce simt și transmit curajos celorlalți, mai întâi empatici și după motivaționali. Avem nevoie de oameni mai zâmbitori și mai dornici de a transmite mai departe diversele experiențe care i-au făcut să crească.
Nu putem crește împreună dacă nu creștem separat. Compania nu te poate ajuta să crești atâta timp cât nu ești pregătit să te investești în această experiență și să accepți bucuria și frustrarea. Oamenii pot crește împreună în momentul în care se vor accepta pe sine și pe ceilalți, când își deschid capacitatea de se inspira unii pe ceilalți cu încredere. Într-adevăr managementul la acest nivel are un rol definitoriu în a încuraja astfel de interacțiuni, practicând transparența și blândețea în procesul lung al învățării.
Articol scris de Iuliana Leurent, CEO @ Temps HR
