PRO sunt astăzi cea mai mare forță economică. Au între 25 și 40 de ani. Pe de-o parte sunt la vârsta la care își construiesc cariera. Pe de cealaltă parte, sunt la vârsta achizițiilor importante. În perioada asta, Milenialul își cumpără casă, muncește pentru mașina visurilor, are în grijă copii mici. Milenialul este super-consumatorul și super-producătorul momentului. La interviuri, angajatorii îi dau cea mai mare șansă de angajare, iar pe plan profesional, Milenialul ar trebui să fie în momentul său optim.
La americani, Milenialii sunt influențați de două momente importante: atentatele de la turnurile gemene și criza financiară.
Pentru noi, atentatele care se întâmplau peste ocean erau doar un eveniment teribil pe care-l vedeam la știri. Ele nu schimbau viața de zi cu zi a românilor. Milenialii noștri au avut parte de evenimentele lor locale, multe și decisive: căderea comunismului, privatizările, intrarea în UE și criza financiară sunt doar cele mai importante.
Dacă ar fi să-i definesc, aș spune că sunt generația care a purtat pe umeri tranziția grea dinspre comunism spre capitalism.
Din fericire, Milenialii nu și-au pierdut anii formatori în perioada cenușie a fostului bloc sovietic. În anii 90, părinții Milenialilor se adaptau la o piață a muncii nouă. Statul nu le mai garanta nici siguranța locului de muncă, nici ajutoare sociale pentru familii mari. Sociologul Daniel David scria în „Psihologia Poporului Român” că, în depresia anilor 90, IQ-ul populației scăzuse ca în perioade de război. Asta se întâmpla pe fondul stresului și-al sărăciei.
Educația se restructura, palatele copiilor erau retrocedate și nu se construia nimic în loc iar facultățile se reinventau. Angajatorii le privesc diplomele cu suspiciune tocmai pentru că sunt obținute într-o perioadă de tranziție. La angajare, Milenialii trebuie să își demonstreze capacitatea prin experiență la locul de muncă, fiindcă sistemul de învățământ nu își garantează diplomele emise.
Toate instituțiile și infrastructura așa cum sunt ele astăzi s-au reconstruit în timpul copilăriei Milenialului. E suficient să compari parcurile pentru copii de atunci și de acum ca să-ți dai seama că e o generație care n-a fost deloc menajată. Pedeapsa corporală în școli și acasă a fost eliminată treptat în timp ce Milenialii creșteau, așa că au învățat că schimbările sunt bune, ba chiar au învățat să le ceară.
Afterschool-ul vremii erau bunicii. Să fii educat de oameni cu două generații în urmă vine la pachet cu unele valori tradiționale. E posibil ca mulți dintre noi să nici nu fim conștienți de unde ne vine mitul roșiei de grădină, înclinația spre ortodoxie ori tabuurile sexuale. Sunt toate căpătate de la bunici, de la țară, de la o societate patriarhală.
România de după revoluție nu mai părea să aibă aceleași străzi sigure ca înainte. “Afară la joacă” și „cu cheia de gât” a generației boomer au fost înlocuite de „în casă, la televizor”. Copiii anilor 90 au consumat cel mai mare volum de programe TV în copilărie.
Imediat după revoluție, televiziunile private cumpărau pe bandă rulantă formate de emisiuni americane și filme de Hollywood. Ele au fost cele care au importat rapid foarte multă cultură vestică. Copiii români erau deja bombardați la televizor cu reclame pentru produse și stiluri de viață care la noi încă nu apăruseră.
Copiii PRO au învățat aproape fără excepție engleză din desenele animate. PRO TV în mod special reinventa limbajul la vremea respectivă. De la propaganda lui Ceaușescu la „Alo, Generația PRO!” a fost o distanță mare de parcurs. Televiziunile private au făcut-o abrupt, energic, într-un timp record și fără să păstreze nimic din ce existase înainte. Asta înseamnă că PRO n-au prins nici o secundă de limbaj de lemn.
Milenialii noștri sunt buni comunicatori. Din rândul Milenialilor vei găsi oameni care vorbesc lejer și care au scăpat de formalismul bizar, lemnos și lipsit de autenticitate de dinainte de 89. Milenialii noștri se pot numi foarte bine Generația PRO, fiindcă prima oară i-am văzut la televizor, cu câțiva ani înainte ca ei să apară realmente în societate.
În 2007 Milenialii din primul val deveneau majori și aveau drept de vot. Alegerile au fost câștigate de un candidat care vorbea lejer și ireverent și de partidul pro-European. Nu mă îndoiesc că era efectul cumulat al consumului de media servit după 1990. Un partid rămăsese în urma trendului, celălalt pricepuse rapid schimbarea din societate.
După intrarea în UE, românii au avut faimosul exod spre vest. Primii care testau apele (reci) au fost românii cei mai săraci. Comparația dintre noi și vest ne dădea șocuri culturale puternice. Românii importau tot ce i-a sedus dincolo: arhitectură, mentalități, așteptări de la societate, idei de afaceri și etică de muncă.
Milenialii au ieșit în stradă pentru cel puțin 4 cauze importante din 2007 până acum și au organizat proteste la scară largă. Asta arată pe de-o parte relația lor cu societatea, pe de alta relația cu autoritatea. Ceea ce fac în stradă sunt capabili să facă și la locul de muncă. Caută modernizare și leadership pe modelul occidental și au un declanșator puternic pentru ceea ce în mintea lor reprezintă comunismul (învecheală tehnologică, organizațională, mentală).
Fondurile europene au cultivat încet un mediu antreprenorial și au dat startul multor afaceri mici și mijlocii. Le-au creat românilor și o educație financiară diferită de cea a părinților. În rândul Boomerilor întâlneai la vremea respectivă spaima de fondurile europene. „O să ajungi să-ți ia europenii casa” – era un avertisment pe care Milenialii îl primeau des și cu convingere de la părinții lor suspicioși.
În 2008-2009, în plină criză financiară, primii Mileniali începuseră să iasă din școli și să intre în piața muncii. Locurile de muncă erau înghețate, prețurile la locuințe absurde, împrumuturile în franci elvețieni urmau să aibă ecouri peste timp. Este perioada în care mulți absolvenți au început să se mute înapoi la părinți, deci să piardă o etapă importantă de maturizare. România a și pierdut multă forță de muncă în timpul crizei, fiindcă țările din vest au căutat în estul Europei lucrători dispuși la mai mult compromis.
Milenialii din toată lumea (iar cei de la noi nu fac excepție) sunt supraviețuitori și rezilienți la provocări și la stres. Unii sunt de-a dreptul rezistenți la abuz, ceea ce nu e tocmai benefic pieței locurilor de muncă.
Studiile ING arătau în 2016 că Milenialii preferă să economisească. Mitul Milenialului care-și schimbă în fiecare an telefonul a fost demontat de cifre și de statistici. Generația lor e și cea care a dat cu creșterea demografică de pământ. Au amânat să își întemeieze familii până după 30 de ani, se căsătoresc după mulți ani de relație și nu fac copii înainte să aibă stabilitate. Carierismul Milenialului vine pe jumătate din cultura care spunea că se poate îmbina pasiunea cu jobul, iar pe cealaltă jumătate din frica de căderi economice. Are un pilon pozitiv și unul toxic.
Pandemia e prea recentă, și amenințarea Rusiei prea curentă ca să le poți analiza. Și cele mai fericite predicții spun că Milenialul o să treacă în curând prin a doua criză financiară. Abia se scuturase de praful celeilalte crize.
Din ce știu despre ei, din poziția de resurse umane, Milenialii au câteva trăsături fabuloase care-i avantajează. Au un puternic spirit activist, care zilele acestea se vede în gări și la graniță. Au și reziliența la traumă și flexibilitatea care până acum i-au făcut să reconstruiască și să se reinventeze în funcție de cerințele pieței. Milenialii au construit cea mai mare parte din antreprenoriatul de azi, au fost prima generație care s-a conectat la vest și, în orice caz, sunt crescuți deja în haos. E cel mai probabil să se simtă aproape confortabil în situațiile de stres acut pe care le trăim în perioada asta.
Articol realizat de Mathilde Miller, Talent manager, powered by Temps HR
